Sinele fals: când te îndepărtezi de tine pentru a te apropia de ceilalți

Ai trăit poate momente în care ai simțit că reacțiile tale nu îți aparțin cu adevărat, că ceea ce arăți lumii nu se potrivește cu ceea ce simți în interior. Donald Winnicott a numit această mască interioară „sinele fals” – o apărare să te protejeze atunci când mediul în care ai crescut nu a reușit să îți recunoască nevoile autentice. Astfel, sinele fals devine o formă de adaptare, dar și o piedică: el îți asigură supraviețuirea emoțională, însă în același timp ascunde nevoile tale reale.

Ce este sinele fals?

Pentru un copil este fundamental să simtă că este conectat cu părinții săi, că aparține și este iubit exact așa cum este. Atunci când percepe riscul pierderii legăturii cu persoanele de îngrijire sau începe să simtă că nevoile și dorințele sale nu sunt acceptate sau împlinite, copilul își va ajusta comportamentul fără să se gândească conștient la acest lucru. Astfel, el dezvoltă mecanisme prin care se adaptează la așteptările exprimate sau chiar nerostite ale părinților.

Pentru a menține relația, copilul ajunge să sacrifice sau să ascundă părți din propria identitate. În timp, sinele autentic este împins în umbră, iar în locul său se formează un sine fals.

Astfel, sinele fals funcționează ca o „mască” necesară pentru supraviețuirea fizică și emoțională, ascunzând adevăratele nevoi și emoții ale individului.

Cum ia naștere sinele fals?

Conform lui Donald Winnicott, sinele fals se formează în copilărie, ca un mecanism de protecție, atunci când figurile de atașament sau părinții nu oferă suport emoțional adecvat.

Acest sine fals începe să se manifeste prin:

conformism și renunțarea la preferințe și dorințe personale, în favoarea celor validate de părinți;
adoptarea unor idealuri și interese care nu îi aparțin cu adevărat;
sentiment de gol interior;
reprimarea sau ascunderea emoțiilor simțite în diverse situații și relații.

Când masca devine prea grea

Carl Gustav Jung a introdus conceptul de persona pentru a descrie „masca socială” pe care fiecare dintre noi o poartă pentru a se integra în comunitate. Persona are un rol adaptativ important: ne ajută să îndeplinim roluri sociale, să ne conformăm unor norme și să relaționăm cu ceilalți.

Problema apare atunci când această mască devine rigidă și acoperă complet identitatea autentică. În loc să fie doar o parte a personalității noastre, persona ajunge să se confunde cu întregul „eu”. În acest punct, ceea ce ar fi trebuit să ajute la adaptare devine un mecanism de supraviețuire care asigură menținerea relațiilor, dar sacrifică autenticitatea personală.

Cum se poate manifesta un sine fals?

Îți este greu să spui „nu”, chiar și atunci când ai nevoie.
Îți adaptezi constant opiniile și comportamentele la așteptările altora.
Resimți un gol interior sau lipsă de sens, chiar și atunci când „bifezi” succesul.
Ai impresia că nimeni nu te cunoaște cu adevărat, nici măcar tu însuți.
Rareori îți pui întrebarea: „Ce vreau eu, de fapt?”
Îți este teamă să dezamăgești sau să arăți emoții considerate „negative”.

De ce începe să doară?

Încercarea prelungită de a ascunde adevăratul sine poate duce la epuizare fizică și emoțională.

Pe fondul acestei tensiuni interioare pot apărea simptome de anxietate sau depresie, ca expresie a conflictului dintre ceea ce suntem (și simțim) cu adevărat și ceea ce arătăm lumii.

Manifestarea constantă a sinelui fals se aseamănă cu purtarea unei perechi de pantofi nepotriviți: la început disconfortul pare suportabil, dar în timp apar durerea și rănile. Dificultatea de a merge firesc prin viață devine foarte greu de ignorat.

Cum găsesc calea spre sinele autentic?

1. Reconectează-te cu propriile nevoi: acordă-ți timp să observi ce îți place cu adevărat, ce te hrănește și ce îți consumă energia. Amintește-ți ce te entuziasma când erai mic, ce activități îți aduceau bucurie atunci.

2. Stabilește limite sănătoase: învață să spui „nu” atunci când ceva nu îți face bine/ nu ți se potrivește..

3. Exersează curajul de a fi autentic și dă-ți voie să dezamăgești pe cineva astăzi. Începe cu pași mici: exprimă o preferință reală, chiar dacă diferă de a celorlalți sau împărtășește ceva ce ți se pare dificil în relație cu ceilalți.

4. Acceptă-ți emoțiile și oferă-ți permisiunea de a verbaliza și trăirile mai dificile (furie, tristețe).

5. Apelează la un specialist: o relație în care ești acceptat necondiționat îți va permite să descoperi treptat cine ești dincolo de mască și să faci schimbări durabile.

Ține minte:

Autenticitatea nu se pierde, ci de cele mai multe ori este bine ascunsă. În spatele sinelui fals există întotdeauna un nucleu autentic, viu și disponibil, ce așteaptă să fie redescoperit. Acest lucru este posibil prin curaj, răbdare și sprijin adecvat.