ⓒMihaela Dan - Cabinet Individual de Psihologie | 2024

Citește mai multe articole:

Articole din această categorie:

Articole din această categorie:

Articole din această categorie:

Mesajele duble primite în copilărie de la părinți creează o stare profundă de confuzie emoțională pentru viitorii adulți. Atunci când cuvintele și comportamentele părinților nu se aliniază, copilul învață că nu poate avea încredere în propriile percepții, emoții sau alegeri, că lumea este un loc imprevizibil, incoerent.

Pe termen lung, aceste mesaje contradictorii pot alimenta anxietatea, vinovăția, perfecționismul și dificultatea copilului de a construi relații bazate pe siguranță emoțională și încredere. Adulții care au crescut cu astfel de medsje pot simți că, oricât ar încerca, nu sunt niciodată suficient sau, din contră, sunt prea mult pentru ceilalți.

Acest articol nu are scopul de a învinovăți părinții, ci de a înțelege cum mesajele lor, uneori contradictorii, îți pot influența viața — astfel încât să te poți elibera și să crești conștient.

Haide să începem. Iată câteva dintre mesajele duble frecvent întâlnite în relația părinte-copil. Problema nu este mesajul suportiv care este transmis, ci faptul că acesta nu este susținut ulterior de afirmațiile și comportamentele părintelui. Astfel, mesajul inițial ajunge să dobândească o altă conotație pentru copil și adolescent:

1. „Poți vorbi cu mine despre orice...”

dar când copilul începe să vorbească despre ceva sensibil, părintele reacționează cu:

→ „Exagerezi!”/„Nu cred că e așa grav.”

→ întreruperi, critică, schimbarea subiectului, iritabilitate vizibilă

→ Părintele divulgă rudelor și cunoștințelor informații pe care adolescentul nu vrea să le comunice

Ce se aude de fapt: „Nu este sigur să vorbești cu mine. Nu voi valida ce simți sau ai nevoie.”

2. „Te iubesc oricum ai fi.” / „Fii tu însuți.”

→ „Dar n-ai putea să fii mai ca X?”, „Fii și tu normal!”, „Mă faci de rușine!”

→ „Așa nu e normal, fii altfel.”, „E rușinos să fii așa.”

→ Părintele nu ia în serios preocupările copilului

→ Corectează constant felul în care se îmbracă, vorbește sau gândește copilul

→ Îl face să se simtă „ciudat” sau „rușinos” pentru felul în care este

→ comparații frecvente, descurajarea exprimării autentice, accent puternic pe performanța școlară

Ce se aude de fapt: „Te iubesc doar dacă te conformezi. Așa cum ești acum nu e suficient. Trebuie să te schimbi ca să fii iubit.”

3. „Faci cum vrei...”

→ „Dar dacă faci așa, să nu te aștepți la sprijinul meu.”

→ Părintele devine rece, tăcut, supărat, îl respinge pe copil, dacă acesta nu face „alegerea corectă”

→ Face remarci pasiv-agresive: „Eh, tu știi mai bine…”

→ Îl învinovățește subtil pe copil: „Să nu spui că nu te-am avertizat!”

Ce se aude de fapt: „Ai voie să alegi… dar cu riscul de a pierde dragostea sau sprijinul meu.”

4. „Nu sunt supărat.”

→ Părintele evită contactul vizual

→ Părintele comunică pe un ton tăios, mimică tensionată, trântește uși, nu mai vorbește cu copilul, evită contactul fizic

→ Răspunde sec: „Cum vrei.” / „Fă ce vrei.”

Ce se aude de fapt: „Te pedepsesc prin tăcere. În casa asta nu vorbim despre emoții. Tu trebuie să ghicești ce am simțit și să repari.”

5. „Să nu își pese de ce zic alții”

→ Părintele îi reproșează că se face de râs în public, îl obligă pe copil să schimbe hainele, coafura sau prietenii pentru „imagine”

→ „Vecinii ce-or să zică?”, „Dacă te/ne faci de râs?”

Ce se aude de fapt: „Felul în care arăți în ochii celorlalți contează mai mult decât ce simți sau dorești tu.”

6. „Vrem să ai succes, să-ți faci un drum în viață.”

→ „Acum că ți-e bine, nici nu-ți mai pasă de noi.”

→ „Ai uitat de unde ai plecat.”

→ „Ai devenit prea bun(ă) pentru noi, nu?”

→ Ironii legate de studii, carieră, prieteni

→ Priviri dezaprobatoare sau tensiune când copilul vorbește despre reușitele sale, succesul copilului e întâmpinat cu invidie, sarcasm sau răceală

Ce se aude de fapt: „Autonomia ta ne face să ne simțim abandonați — și e vina ta. Succesul tău e o formă de trădare. E bine să reușești, dar nu prea mult.”

Impactul mesajelor duble în viața de adult:

Copilul care trăiește într-o familie în care mesajele de acest tip sunt frecvent primite din partea părinților, devine adultul care:

• se teme să fie autentic, se teme de respingere sau pedeapsă

• are dificultăți în a seta limite sănătoase în relațiile sale

• are dificultăți de reglare emoțională

• are comportamente de hiperadaptare (în încercarea a fi acceptat cu orice preț) sau opoziție continuă

• manifestă confuzie, neîncredere în propriile abilități și alegeri, în propriile nevoi și valori

• are dificultăți în a construi relații bazate pe siguranță emoțională și încredere

• are constant un conflict interior între ce simte și ce e acceptabil să simtă

Este în regulă să ceri ajutorul

Psihoterapia te poate ajuta să identifici aceste mesaje duble pe care le-ai introiectat, să le înțelegi cu claritate și să le reformulezi. Astfel, poți păstra doar acele mesaje care te susțin în a trăi o viață mai autentică.

🌸 Ai grijă de tine.