Viața noastră este inevitabil marcată de pierdere și căutarea sensului. Unele pierderi, precum moartea unei persoane dragi sau a unui animal de companie sunt foarte dureroase și ne supun poate uneia dintre cele mai mari provocări existențiale: a sta față în față cu neființa, “a privi soarele în față”, așa cum se exprimă Irvin Yalom în cartea sa cu același nume, în care explorează confruntarea cu ideea morții.

 

Travaliul de doliu vine în întâmpinarea nevoii profund umane de semnificare și integrare a pierderii. El poate fi evitat, amânat, dar nu fără consecințe pe termen lung asupra echilibrului emoțional.

 

De-a lungul vieții experimentăm multe alte pierderi care pot aduce după sine sentimente la fel de profunde de furie, tristețe, neajutorare. Chiar dacă aceste pierderi nu sunt legate de moartea fizică, ele marchează totuși o moarte simbolică: cea a sinelui, a așteptărilor și viselor proiectate în viitor, a unor relații semnificative, a sentimentului de siguranță, a iluziilor care ne ajută să continuam să supraviețuim durerii emoționale într-un mod cu sens.

 

Astfel, travaliu de doliu poate fi făcut și pentru:

 

Aceste pierderi pot declanșa și susține simptomatologia de tip depresiv și comportamentele adictive, mai ales când ele nu sunt recunoscute și validate de către noi înșine și de către ceilalți.

 

Ce poți face ca să treci mai ușor prin experiența pierderii?

 

Prin urmare, este important să oferim atenție și acestui tip de pierderi din viața noastră și să facem travaliul de doliu necesar. A accepta că este nevoie de doliu și pentru pierderile care nu implică o moarte fizică înseamnă a ne oferi spațiul necesar de a ne vindeca, de a merge mai departe, poate cu un sens nou sau mai bogat la purtător.