31 iulie 2024

Complexul Salvatorului - cauze și soluții

Articole din această categorie:

Nevoia de a-i ajuta pe ceilalți chiar și atunci când aceștia nu solicită acest lucru în mod direct își are rădăcinile în dependența emoțională. Gratitudinea și recunoștința celorlalți îi îndeplinesc Salvatorului nevoia de a fi apreciat, văzut, de a se simți valoros și prin urmare demn de iubire.  

Persoanele care au tendința să adopte acest rol în relațiile interpersonale au dedus că a se sacrifica pentru îndeplinirea nevoilor celorlalți este singurul mod în care se pot simți valorificate și în care pot preveni riscul de a fi abandonate sau respinse. Relațiile disfuncționale cu figurile de atașament în copilărie pot conduce la aceste manifestări ale dependenței afective.

Cum îți poți da seama dacă ai tendința să adopți acest rol în relațiile interpersonale?

În cartea sa "Dependența afectivă", Sylvie Tenenbaum definește astfel carcateristicile unui Salvator:

"Un Salvator nu răspunde unei cereri de ajutor directe.

Un Salvator se constrânge să îl ajute pe celălalt, chiar dacă nu are chef.

Un Salvator face peste 40% din treabă.

Un Salvator nu este întotdeauna competent în ceea ce face pentru celălalt.

Un Salvator nu este în stare să refuze, chiar dacă vrea.

Un Salvator face ceva în locul celuilalt, care este perfect capabil să o facă singur.

Un Salvator face întotdeauna ceva mai mult decât i se cere.

Un Salvator se simte întotdeauna mai competent decât celălalt să îi rezolve problemele, chiar dacă nu este aşa.

Un Salvator se simte întotdeauna indispensabil.

Un Salvator are mereu nevoie să salveze pe cineva.

Un Salvator are nevoie să creadă că celălalt este neputincios, incompetent, chiar dacă nu este deloc aşa.

Un Salvator are o părere bună despre sine doar ajutându-l pe celălalt.

Un Salvator nu îl întreabă pe celălalt ce poate face pentru el, ci îi impune ajutorul după propriile sale criterii.

Un Salvator își permite să gândească și să vorbească în locul celuilalt.

Un Salvator ia inițiative legate de viața celuilalt fără a-i spune dinainte.

Un Salvator nu ține seama de propriile nevoi, dorințe și pofte: numai ale celuilalt sunt luate în considerare.

Un Salvator este deci un expert în domeniul binefacerii." 

Așadar, a manifesta un comportament altruist înseamnă a empatiza cu alte persoane și a ajuta, respectând limitele acestora. A manifesta un comportament de Salvator înseamnă a oferi ajutor nesolicitat sau în mod intruziv și rigid, ignorând propriile nevoi, a judeca propria valoare doar prin prisma ajutorului oferit celorlalți și a recunoștinței lor, a încerca să te vindeci pe tine oferindu-le celorlalți îngrijirea pe care nu ți permiți să ți-o acorzi ție însuți.

Riscurile "meseriei" de Salvator

Pe termen lung, rigiditatea și intruzivitatea unor astfel de comportamente manifestate din rolul de Salvator pot duce la epuizare mentală și fizică dar și la conflicte interpersonale, atunci când cel care își asumă rolul de Salvator invadează viața și limitele personale ale celuilalt care "trebuie salvat", intervine în alegerile acesteia și impune anumite alegeri pe care le consideră corecte. Încercând să evite respingerea, cel care dorește să salveze, se lovește în cele din urmă de furia sau nerecunoștința celorlalți. Astfel, dorind să ajutăm cu orice preț, există riscul:

  • să devenim persecutori, care se simt îndreptățiți să le spună celorlalți ce este cel mai bine să facă cu privire la propria viață;
  • să devenim victime – victime ale celor care nu vor să ne asculte sfaturile necerute, care nu primesc cu recunoștință eforturile depuse de noi pentru a le rezolva problemele, dar și victime ale propriilor credințe disfuncționale (Trebuie să îi ajut/salvez pe ceilalți ca să fiu valoros/demn de iubire).

 

Ce poți face dacă te regăsești jucând acest rol în relațiile interpersonale?

Cu ajutorul psihoterapiei:

  • Înveți să îți cunoști și prioritizezi propriile nevoi și dorințe, să îți descoperi propriile resurse și obiective;
  • Îți crești stima de sine și autocompasiunea, îți dezvolți propria individualitate și autonomie;
  • Îți poți rescrie credințele disfuncționale cu privire la propria persoană;
  • Explorezi rădăcinile emoționale ale dependenței afective.