Freud definește 𝐜𝐨𝐦𝐩𝐮𝐥𝐬𝐢𝐚 𝐥𝐚 𝐫𝐞𝐩𝐞𝐭𝐢ț𝐢𝐞 ca pe un fenomen psihologic complex, care reflectă o dorință inconștientă de a reface și retrăi, de a „rezolva” o experiență sau o relație traumatică din trecut. Totuși, această repetare inconștientă sfârșește adesea prin a accentua suferința persoanei.

 

Cercetările moderne în domeniul psihotraumatologiei au descoperit că evenimentele traumatice pot lăsa urme durabile în psihicul unei persoane, iar acest lucru poate duce la o tendință de a repeta aceste situații în mod inconștient, fie prin comportamente de auto-sabotare, fie în relații disfuncționale. Astfel, compulsia la repetiție se poate manifesta prin:

 

Alegerea unui partener abuziv sau indisponibil emoțional, reproducând dinamica relațiilor disfuncționale din copilărie;

Comportamente compulsive legate de ordine sau curățenie (de exemplu: spălarea excesivă a mâinilor);

Consum excesiv de substanțe și expunerea repetată la situații de risc;

Auto-învinovățire excesivă și tendința de a se auto-pedepsi;

Gânduri intruzive sau obsesive, care sunt legate de evenimente traumatizante din trecut: reconstituirea evenimentelor traumatice în minte, analiza obsesivă a unei greșeli din trecut.

 

Psihoterapia poate ajuta în mod semnificativ persoanele care experimentează compulsia la repetiție, atât prin înțelegerea cauzelor adânci ale comportamentelor lor, cât și prin dezvoltarea unor modalități mai sănătoase de a face față dificultăților.