ⓒMihaela Dan - Cabinet Individual de Psihologie | 2024
Unele înaintări se fac pe dinăuntru, în tăcere. De aceea, progresul în terapie nu este întotdeauna ușor de observat. Suntem adesea atât de concentrați pe destinație, încât ne scapă modul în care, în interiorul nostru, peisajul deja începe să se schimbe.
Cum își imaginează uneori clienții că ar trebui să sune progresul în terapie:
Nu mai simt deloc anxietate sau tristețe.
Am încredere în mine în orice situație.
Nu mă îngrijorez niciodată.
Nu mă mai simt niciodată vulnerabil(ă).
Știu mereu exact ce îmi doresc.
Nu mă mai afectează nimic.
Nu mă îngrijorez niciodată.
Nu am nevoie de ajutor, nu mă simt niciodată copleșit(ă).
Am toate răspunsurile la orice întrebare.
Cum sună, de fapt, progresul real în terapie:
Ieri am spus ce simt și ce am nevoie, chiar dacă mi-a fost dificil.
Simt tristețe, dar știu că o sa treacă, dacă am grijă de ea.
Nu mi-a ieșit așa bine, dar vreau să mai încerc.
Ieri am descoperit că (nu) îmi place asta.
Cred ca aș putea sa încerc și altfel.
Îmi este puțin mai ușor să vorbesc despre asta acum.
Nu mă simt pregătit să vorbesc despre asta acum.
Cred că mai am nevoie de timp.
Pașii mici spre conectarea cu sine, adevăratele reușite
Scopul nu este să ajungi într-un loc unde nu mai simți niciodată disconfort emoțional. Scopul este să înveți arta de a face popasuri, de a schimba direcția, dacă este necesar, de a rămâne în contact cu tine pe parcursul drumului.
Psihoterapia nu te învață cum să nu mai simți. Te antrenează să poți simți, în siguranță.
Așadar, progresul nu arată la fel pentru toți – dar are mereu ceva în comun: e real, chiar dacă tăcut. El poate lua forma:
Astfel, pentru a fi mai conectat la ceea ce înseamnă progres real, poate fi util să te oprești ocazional și să te întrebi:
📍 Este realistă destinația mea?📍 Cum pot recunoaște că înaintez în direcția potrivită? 📍Care sunt reperele mele – exterioare și interioare? 📍Care a fost, pentru mine, un moment de progres căruia i-aș da mai mult credit azi?