arrow left
arrow right

ⓒMihaela Dan - Cabinet Individual de Psihologie | 2024

 

 

Citește mai multe articole:

Articole din această categorie:

Articole din această categorie:

a red knot on a blue background
07 ianuarie 2025

Despre traumă și efectele sale asupra psihicului uman

Articole din această categorie:

arrow left
arrow right

Ce este evenimentul traumatic?

Din perspectivă psihologică, un eveniment traumatic reprezintă o experiență care implică o amenințare reală sau percepută la adresa siguranței, integrității fizice sau psihice a persoanei și care poate depăși, în acel moment, capacitatea acesteia de a face față situației.

Ce este trauma?

Caracterul traumatic al unei experiențe nu este determinat exclusiv de ceea ce s-a întâmplat, ci și de modul în care persoana a trăit, a procesat și a integrat experiența, precum și de efectele pe care aceasta le poate lăsa asupra funcționării emoționale, cognitive, fiziologice și relaționale.

Trauma nu este definită doar de ceea ce ni s-a întâmplat, ci și de felul în care experiența ne-a afectat și de ceea ce continuă să trăiască în noi după ce evenimentul s-a încheiat.

O viziune despre cum facem față traumei

Franz Ruppert a dezvoltat o viziune asupra structurii eului care include o distincție esențială între partea sănătoasă a eului, partea traumatizată și partea supraviețuitoare. Aceste concepte se referă la modul în care traumele din trecut afectează diferitele fațete ale identității unei persoane.

 

Partea traumatizată este partea din sine aflată încă în starea traumatizantă, care păstrează amintirea inconștientă greu accesibilă a evenimentului traumatic, cu emoțiile asociate, precum neputința, teama, tristețea. Ea se manifestă prin: 

  • Sentimente copleșitoare de frică, de neputință sau de rușine, deși circumstanțele actuale nu justifică o astfel de reacție;
  • Emoții intense care par să vină „din senin” sau să fie legate de ceva ce s-a întâmplat cu mult timp în urmă;
  • Reacții fizice de tipul înghețului (persoana nu se poate mișca, se simte „blocată”) sau manifestări de tip anxios (de exemplu: atacuri de panică).
  • Poate fi activată de triggers. Triggerii (declanșatorii emoționali) sunt stimuli, precum situații, cuvinte, sunete sau mirosuri, care reactivează amintiri și reacții emoționale asociate unor experiențe dureroase sau traumatice din trecut. Aceștia pot declanșa reacții intense, chiar și atunci când nu există un pericol real în prezent, deoarece mintea și corpul reacționează ca și cum amenințarea ar fi încă prezentă.

 

Partea supraviețuitoare încearcă să nege realitatea trăirii sale de neputință, utilizând diverse strategii de supraviețuire - prin urmare persoana se poartă ca și cum trauma produsă deja ar putea fi totuși evitată. Această parte se manifestă prin: 

  • Minimizarea sau negarea durerii sau a traumei, persoana spunându-și „Nu am avut de-a face cu nimic grav” sau „Alții au pățit lucruri mult mai rele”;
  • Supracompensarea, punerea accentului pe performanță și putere personală, pentru a se nega vulnerabilitatea emoțională;
  • Comportamente de control excesiv, cum ar fi o nevoie de a controla fiecare situație, relație sau detaliu al vieții.

 

Partea sănătoasă poate percepe și înțelege în continuare realitatea în mod adaptativ, atâta timp cât nu este confruntată cu stimuli care îi reamintesc de trauma psihică. Ea conține toate resursele persoanei care o pot ajuta să ducă o viață împlinită. Partea sănătoasă ne poate ajuta să:

  • Ne recunoaștem emoțiile și a nevoile proprii, fără a le respinge sau a le ignora;
  • Interacționăm în mod autentic cu ceilalți, fără teama că vom fi răniți sau abandonați;
  • Abilitatea de a înfrunta realitatea în mod adaptativ, inclusiv de a accepta și integra durerea din trecut.

 

Așadar, conform lui Ruppert, în urma unui eveniment traumatic pot coexista în noi:

  • o parte care încă suferă
  • o parte care încearcă să uite
  • o parte care are curajul de a-şi aminti şi puterea de a merge înainte. 

 

În mod ideal, Ruppert sugerează că un proces de vindecare autentică ar implica integrarea acestor părți: conștientizarea și vindecarea părții traumatizate, învățarea de a recunoaște când partea supraviețuitoare interferează cu realitatea și cultivarea unei relații mai strânse cu partea sănătoasă a eului. Astfel, individul poate accesa resursele de vindecare interne și poate învăța să trăiască într-un mod mai autentic și mai conștient.

În procesul de vindecare, integrarea acestor părți presupune un dialog între ele, în care partea sănătoasă poate ajuta la reconectarea cu partea traumatizată și poate tempera reacțiile părții supraviețuitoare, permițând astfel o abordare mai autentică și echilibrată a vieții.

Ține minte:

  • Trauma nu este doar ceea ce i s-a întâmplat cuiva, ci și felul în care ceea ce a trăit continuă să existe în el și să îi influențeze funcționarea în prezent.
  • O mai bună conștientizare a acestor părți ale sinelui și a modului în care ele se manifestă in comportamentul nostru ajută la integrarea evenimentelor traumatice și la întărirea părții sănătoase, care ne încurajează nu doar să mergem mai departe, ci şi să ieșim de pe modul autopilot și să creștem - să creștem în direcții în care durerea nu ne-a permis să privim până acum.
  • Pentru a afla mai multe despre cum poți gestiona emoțiile puternice asociate reamintirii evenimentelor traumatice, citește și articolul: Cum faci față declanșatorilor emoționali (triggers) din viața de zi cu zi și din social media

 

Ai grijă de tine,

🤍 Psiholog Mihaela Dan