„Am prieteni buni, nu îmi trebuie un terapeut.”
La prima vedere, pare firesc: o conversație cu cineva apropiat aduce alinare, claritate și sprijin. Totuși, discuțiile
Într-o lume care promovează tot mai intens echilibrul, liniștea și „viața fără griji”, stresul a ajuns să fie privit aproape exclusiv ca un dușman al
În marea de emoții pe care le traversăm, cu furia este greu de stat.
În multe contexte sociale, furia este privită ca o emoție „rea”,
ⓒMihaela Dan - Cabinet Individual de Psihologie | 2024
Citește mai multe articole:
Articole din această categorie:
Articole din această categorie:
20 mai 2025
Furia - emoțiile din spatele ei și strategii de gestionare
Articole din această categorie:
În marea de emoții pe care le traversăm, cu furia este greu de stat.
În multe contexte sociale, furia este privită ca o emoție „rea”, rușinoasă sau inacceptabilă. Suntem învățați încă din copilărie să o ascundem, să o reprimăm sau să ne simțim vinovați pentru ea. Această stigmatizare face ca exprimarea furiei să fie confundată cu agresivitatea, deși, în realitate, furia este o emoție naturală, care transmite un mesaj important despre granițele noastre, despre nedreptate sau despre nevoi neîmplinite. Atunci când este recunoscută și gestionată sănătos, furia nu este distructivă, ci eliberatoare.
Furia este o emoție secundară. Asta înseamnă că, de cele mai multe ori, ea nu vine singură, ci acoperă alte trăiri mai vulnerabile – tristețe, frică, rușine, neputință, respingere.
Gândește-te la furie ca la un iceberg: partea vizibilă este reacția – uneori explozivă, alteori rece, chiar glaciară sau defensivă. Dacă ne-am oferi un mic răgaz în preajma blocului de gheață, din adâncuri ar răzbate glasul adevărat al furiei, care vorbește despre nevoi emoționale neîmplinite, răni sau temeri, mai noi și mai vechi.
Astfel că, din spatele unor comportamente precum:
- Reacții impulsive la cel mai mic stimul;
- Țipete, acuzații, lovituri, amenințăei sau insulte;
- Oferirea tratamentului tăcerii;
- Atitudini de răzbunare sau refuzul de a coopera;
- Atitudine ironică și sarcastică;
... răzbate glasul furiei care poate suna în multe feluri:
Sunt trist.
Îmi e teamă.
Mă simt neputincios.
Nu sunt iubit.
Sunt epuizat.
Mă simt singur.
Mă simt respins sau trădat.
Sunt vinovat.
Mă simt abandonat.
Îmi este ruşine.
Nu mă simt destul de bun.
Sunt dezamăgit.
Sunt copleşit.
Nu merit.
Mă simt nedreptățit.
Poți să fiu furios fără să fiu agresiv?
Problema nu este furia ca emoție, ci modul în care o înțelegem și o exprimăm. Este esențial să facem diferența între a simți furie și a acționa agresiv:
• Furia este o stare emoțională internă, însoțită de senzații fiziologice specifice, un semnal de alarmă.
• Agresivitatea este comportamentul care poate sau nu poate să apară în urma acestei stări interne.
Cum pot integra în mod sănătos furia?
Este posibil ca în istoria noastră personală să nu fi avut parte de modele sănătoase de trăire și manifestare a furiei, astfel că am început să asociem această emoție cu rușinea și vinovăția. Totuși, ca orice altă emoție, furia are nevoie să fie ascultată, nu suprimată. Stigmatizarea furiei nu o face să dispară – doar o transformă într-un foc mocnit, ascuns, care poate izbucni în forme și mai distructive.
Iată câteva modalități prin care poți naviga mai sigur prin apele învolburate ale furiei:
• Fă o pauză, ia distanță fizică dacă simți nevoia și respiră adânc
• Conectează-te la corpul tău: ce senzații ai? unde simți tensiunea?
• Conectează-te cu ce simți cu adevărat: întreabă-te „Ce m-a rănit, de fapt?”
• Identifică nevoia: întreabă-te „De ce anume am nevoie și nu primesc?”
• Vorbește despre furie, nu din furie – adică exprimă ce simți, fără să ataci sau să învinovățești.
• Scrie despre ceea ce simți
• Eliberează energia furiei prin sport, dans, mers alert
• Caută sprijin prin intermediul psihoterapiei și în relațiile tale de încredere.
Furia ne poate scufunda sau ne poate ghida. În această călătorie, putem folosi propriile nevoi drept busolă, astfel încât, de la valurile furiei, ne putem întoarce la țărm – către noi înșine.