De ce suportul social este mai important decât crezi / Psiholog online & București (sector 6)

„Copacii de sequoia sunt unele dintre cele mai mari organisme vii și printre cele mai minunate exemple de supraviețuire din natură. Ei pot crește peste 90 de metri în înălțime și pot să trăiască mai mult de 2000 de ani. Incredibil este faptul că, în ciuda înălțimii lor maiestuoase, rădăcinile lor sunt foarte superficiale: ajung doar la o adâncime de un metru și jumătate sau doi. Cum pot supraviețui ei secole la rând furtunilor, vânturilor puternice și dezastrelor naturale? Secretul supraviețuirii lor este faptul că trăiesc în crânguri dese, unde rădăcinile lor se întrețes strâns unele cu altele, oferind fiecărui copac protecție, suport și fundație. Este ca și cum copacii s-ar ține de mână pe sub pământ. La fel ca sequoia, și vieților noastre sunt întrețesute într-o tapiserie deasă de relații care ne hrănesc, ne protejează, ne însuflețesc și ne îmbogățesc pe fiecare dintre noi. De fapt, celelalte ființe umane sunt unul dintre factorii principali care contribuie la reziliență, găsirea mângâierii, îngrijirii și încurajării în vremuri tulburi.”

(extras din Lennis G. Exhterling, Jack Pressbury & J. Edson McKee - „Intervenția în situații de criză”)

Dincolo de această superbă metaforă preluată din natură, știința comportamentală, psihologia și neurobiologia confirmă același adevăr: sprijinul social este una dintre cele mai puternice surse de reziliență umană, iar efectele lui sunt mult mai mari decât credem la prima vedere.

Iată câteva motive esențiale pentru care suportul celorlalți este esențial pentru echilibrul nostru mental:

1. Conexiunea umană oferă stabilitate și sentimentul de siguranță.

Când trecem prin stres sau incertitudine, creierul activează zonele asociate cu amenințarea. Dar simpla prezență a unei persoane de încredere reduce activitatea acestor circuite. Studii din neuroștiință arată că sprijinul social activează sistemul nervos parasimpatic, responsabil de calmare, și scade nivelul hormonilor de stres. E exact ca la sequoia: chiar dacă furtuna lovește, faptul că “rădăcinile” tale sunt prinse de ale altcuiva te ține în picioare.

2. Conexiunea umană îți reamintește de ce ești valoros

Când suntem vulnerabili, percepția de sine se poate distorsiona. Oamenii apropiați funcționează ca niște “oglinzi psihologice”: reflectă versiunea noastră pe care o uităm. Cercetările în psihologia socială arată că validarea externă influențează direct cortexul prefrontal, zona responsabilă cu evaluarea de sine. Cu alte cuvinte, în momentele grele, alții pot vedea resursele tale mai clar decât tine.

3. Conexiunea umană îți reduce stresul și anxietatea

Sprijinul social reduce reacțiile fiziologice la stres: ritmul cardiac scade, tensiunea musculară se relaxează, respirația se stabilizează. Interacțiunile pozitive cresc nivelul de oxitocină, hormon asociat cu siguranța, încrederea și calmarea sistemului nervos. Dar efectul acesta nu apare întâmplător.Psihologia dezvoltării arată că oamenii se nasc cu un sistem de atașament înnăscut, un program biologic care îi face să caute apropiere, protecție și conectare.Încă din primele luni de viață, creierul învață că prezența unei persoane de încredere reduce amenințarea și activează răspunsuri fiziologice de calmare. La maturitate, mecanismul rămâne același:când suntem aproape de cineva în care avem încredere, creierul reacționează la fel ca un copil ținut în brațe: scade cortizolul, anxietatea se diminuează, iar senzația de siguranță interioară crește.

Conexiunea nu este un „moft” emoțional. Este o nevoie biologică fundamentală. Suntem construiți să ne reglăm emoțional în relație cu ceilalți.

4. Conexiunea umană îți oferă energie și putere să continui

De multe ori, puterea noastră vine împrumutată de la cei care cred în noi. Reziliența nu înseamnă să nu cazi, ci să ai resurse să te ridici. iar una dintre aceste resurse este energia psihologică pe care o luăm de la oamenii care ne susțin. Psihologii numesc asta „reziliență social distribuită”: puterea nu stă doar în individ, ci în rețeaua din jurul lui. Exact cum un sequoia rezistă pentru că rădăcinile sale îl prind de ceilalți arbori, și noi ne menținem verticali prin legăturile noastre invizibile.

Oprește-te o clipă:

Astăzi te invit să reflectezi: care sunt, pentru tine, „arborii” pe care te-ai putut baza în momente dificile? În ce fel te-au ajutat ei să îți păstrezi echilibrul?