Noi oamenii avem o nevoie fundamentală de a aparține, pentru că a aparține înseamnă a supraviețui. Studiile recente arată că durerea emoțională care vine odată cu respingerea din partea celorlalți este similară durerii fizice. Nu este astfel de mirare că ne ferim să experimentăm respingerea, mai ales dacă am trăit-o încă din timpul
relațiilor cu figurile de atașament.
Teama de respingere poate acapara total preocupările unui individ, cu riscul de a-i cauza acestuia disfuncționalități severe în viața socială, profesională și intimă, însoțite de o suferință care se autoperpetuează.
Atunci când ne simțim respinși de timpuriu:
1. Devenim experți în a anticipa și evita respingerea, riscând să o proiectăm acolo unde este posibil ca ea să nu existe
2. Devenim experți în a respinge pe noi înșine.
Tulburarea de personalitate evitantă are la bază o imensă teamă de respingere și ridiculizare pe care individul o resimte înainte dar și pe parcursul interacțiunilor sociale, mai ales dacă acestea implică persoane necunoscute. În situațiile sociale noi, persoanele cu trăsături de personalitate de tip evitant se simt inadecvate, inhibate, neîncrezătoare și temătoare și adesea interpretează semnalele neutre din partea celorlalți ca fiind un semn al respingerii. De aceea, acestea evită implicarea în interacțiuni sociale dacă nu sunt convinse că ceilalți îi vor accepta. Acest
radar sensibil la indiciile care ar putea confirma respingerea din partea celorlalți determină retragerea și izolarea socială și ajută la întărirea credințelor disfuncționale despre sine. Persoanele cu trăsături de personalitate evitantă își doresc să aibă parte de relații suportive cu ceilalți, dar se simt ridicole, nevaloroase și inadecvate social, preferând să se retragă în imaginație unde își pot îndeplini aceste nevoi.
Lumea pare astfel un loc nesigur și periculos, în care există oricând riscul ca ceilalți să judece sau să eticheteze, să ignore sau și mai rău, să râdă dezaprobator. Prin urmare, evitarea respingerii poate însemna a fi în siguranță.
Cum pot ieși din acest cerc vicios al fricii de respingere?
În primul rând ai nevoie de o relație suportivă cu un psihoterapeut empatic care să înțeleagă dificultățile prin care treci. Cu răbdare, de-a lungul procesului psihoterapeutic poți:
Să devii mai conștient/ă de emoțiile și credințele tale și de modul în care ele îți afectează viața;